Alexandra
studenta la Medicina anul 1

Cand aveam 3-4 ani au aparut primele semne ale dermatitei atopice: piele uscată, înroșită, însoţită de mâncărimi. Parintii mei sperau ca pe masura ce cresc, simptomele sa se amelioreze. Numai ca lucrurile nu au stat deloc asa, desi specialistii spuneau ca evolutia bolii este mai severa la varste mici si se imbunatateste odata cu cresterea in varsta, in multe cazuri disparand complet.

La mine a inceput cu erupţie la nivelul gâtului, o erupţie atipică, dar care nu mai dispărea. Iniţial, mâncărimea era sezonieră, vara, când era căldură foarte puternică și umezeală, și iarna, dar, in timp, a devenit cvasipermanentă.

Situatia mea s-a agravat din momentul in care am intrat la liceu, când dermatita atopica a devenit din ce în ce mai agresivă – practic, nu exista zi în care să nu am undeva o erupţie asociată cu mâncărime.

Au fost luni întregi când dormeam cu mănuși pe mâini ca să nu ma zgârii (la început ma scărpinam în timpul somnului fără să îmi dau seama), pentru că, altfel, dimineaţa, când ma trezeam, arătam de parcă m-as fi luptat noaptea cu zece pisici… zgâriată toată. Era din ce in ce mai greu pentru ca nu mai puteam nici să dorm din cauza mâncărimii. Stiu ca la un moment dat i-am spus mamei ca nu mă mai deranjează nici macar aspectul fizic, am reușit să trec peste asta, dar vreau și eu să dorm noaptea!

Mama mea, medic pediatru, a încercat tot ce era omenește posibil ca să ma ajute. Era frustrant pentru ea faptul ca, prin natura meseriei ei, reusea sa isi, faca bine pacientii, dar nu putea sa ma faca bine pe mine. Am incercat toate dermatocosmeticele, am încercat terapii locale cu unguente care nici măcar în Europa nu existau, ci doar în Statele Unite. Nu vedeam niciun rezultat.

Insa mama, o adevarata luptatoare, nu s-a lasat. A citit studii recente, a cautat informatii.  Speranta ne-am pus-o intr-un tratament biologic, care, inainte de pandemia de COVID-19, nici nu se gasea in Romania si era foarte scump. A fost nevoie si de confirmarea medicului dermatolog că terapia biologică este potrivită pentru mine.

De aproape 2 ani sunt pe terapie biologica. Initial a fost nevoie sa cumparam acest tratament, dar acum se gaseste si la noi si este gratuit.

Am început tratamentul, dar efectul-minune întârzia să apară, iar eu eram din ce in ce mai dezamagita si ma intrebam: Și dacă nici asta nu funcţionează, ce mă mai fac? Studiile spuneau că după o lună-două, boala trebuie să se amelioreze. În cazul meu, asta s-a întâmplat abia după trei luni!

Acum sunt bine. Stresul este un dezastru pentru pielea mea. Dermatita atopica luat-o puţin razna la bacalaureat, la admiterea la facultatea de Medicina, la examenul auto, toate fiind cam în aceeași perioadă. Sper ca medicina să progreseze suficient, încât să scap definitiv de această boală.

Acum am invatat sa accept ca este o parte din mine si o pot gestiona!