Atopia a fost descrisă prima dată în 1923, termenul derivând de la cuvintele grecești “a” (în afara) și “topos” (loc). Atopia este tendința genetică de a dezvolta afecțiuni alergice ca rinita alergică, astmul și dermatita atopică.

Dermatita atopică este o afecțiune cutanată inflamatorie cronică, caracterizată prin defect de barieră, hidratare insuficientă, afectare imună și colonizare bacteriană.

Dermatita atopică asociază o patogeneză complexă, care implică afectare genetică, imunologică, dar și factori de mediu care conduc la o barieră cutanată disfuncțională și dereglarea imună a pielii.

Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni inflamatorii ale pielii, dar care are un impact foarte mare asupra organismului. Debutul este cel mai frecvent în copilărie, în primele 2 luni de viață la aproximativ 60% dintre pacienți, însă poate să apară și la vârsta adultă.

La nivel mondial, incidența dermatitei atopice afectează până la 25% dintre copii și 2-3% din populația adultă.

Debutul dermatitei atopice este cel mai des întâlnit între 3 și 6 luni, aproximativ 60% din pacienții cu dermatită atopică dezvoltând erupția până la 1 an și 90% până la 5 ani. Deși majoritatea pacienților observă rezoluția bolii până la vârsta adultă, 10-30% dintre aceștia continuă să sufere de dermatita atopica, iar un procent foarte mic de pacienți au debut la vârstă adultă.